Lecția de ambiție

Asist. univ. dr. Andreea MIHĂESCU

Ați fost vreo dată într-un amfiteatru plin ochi cu tineri de 20-22 de ani? Dar în unul cu tineri sportivi? Vă ajut eu cu câteva informații, pentru a vă introduce în atmosferă… Cu cât te apropii de ușa amfiteatrului, zgomotul de fundal devinde mai accentuat și poate reușești să identifici în tot acel zumzet 2-3 cuvinte rostite mai puternic, din diferite discuții. Când deschizi ușa, forfota se diminuează, rămânând active și ancorate în dialogul lor doar pe alocuri câteva grupuri restrânse de studenți. Majoritatea pivesc curioși intrarea. Te analizează, aruncând grimase. Eu am identificat trei categorii: cei care zâmbesc,  cei ce par plictisiți și curioșii. După ce ați stabilit contactul vizual, se relaxează și simți cum emană prin toți porii energie, ambiție, curiozitate, unii ar zice că pe alocuri un strop de îngâmfare… eu cred  că e vorba doar de dorința de a-și demonstra calitățile pentru a fi acceptați în grup sau poate chiar pentru a se impune ca lideri, mândrie, disciplină și am putea continua lista la nesfârșit.            

Vineri, la ora 11:00, la deschiderea ușii, s-a lăsat o liniște asurzitoare în amfiteatru și nu datorată prezenței domnului decan sau a cadrelor didactice din conducerea facultății. Privirile tuturor studenților au fost ațintite asupra invitaților. Ghiorghi și Elena Filip, ambii utilizatori ai scaunului rulant. Pentru prima oară nu am putut identifica grimasele pe care le-am descris mai sus. Simțeam în privirile lor compasiune și empatie, dar suprimate. Adevărul e că nu știu câți am fost educați în legătură cu relația cu persoanele cu dizabilități. Da, cu siguranță toți am fost îndrumați de mici să ajutăm bătrânii să traverseze, să le oferim locul în autobuz, să fim buni și generoși cu toată lumea, dar… cum reacționezi când te intersectezi cu o persoană diferită de ceea ce tu consideri că este normal? Știi că nu este frumos să o analizezi, să o urmărești curios și insistent așa că preferi să îî eviți privirea, nu? Preferi să o ocolești pentru că nu știi cum să te porți pentru a nu deranja. Exact asta am simțit în sală, la primul contact. Priviri ascunse, emoții suprimate pentru a nu deranja, dar în același timp curiozitate.

Ghiorghi și Elena Filip au intrat în dialog cu studenți instant, observând cum o parte dintre ei purtau tricouri cu mesajul „Be Active”.

– „Și noi suntem parte a proiectului „Be Active”, de 2 ani!”

Aici cred că în mintea multora și-a făcut loc întrebarea, CUM???

 Și așa începe povestea și lecția despre ambiție….

Utilizatori ai scaunelor rulante de mai bine de 30 de ani, soții Filip au povestit auditoriului  despre accidentele suferite la 19 ani de Elena, când în urma unei căzături dintr-un păr a suferit leziuni ale coloanei, rămânându-i asfel imobilizată în partea inferioară și la 22 de ani de Ghiorghi, care a căzut în cap de pe bicicletă.

„Acceptarea noului statut, în cazul amândurora și în cazul tuturor persoanelor care au suferit accidentări, este o provocare. O perioadă grea, dureroasă, de cele mai multe ori însoțită de o depresie urâtă, pe care nu toți reușesc să o depășeacă.” Mânați de dorința de a fi independenți, în primă instanță fizic și mai apoi financiar, de a  trăi cât mai aproape de ceea ce ei defineau ca fiind viață normală, i-a determinat să  depășească perioada depresiei și să găsească soluții pentru a-și depăși situația actuală și, deși sună ciudat de a ieși din zona de comfort. Au urmat studiile universitare, masterate, cursuri de perfecționare în diferite domenii, toate cu scopul de a dezvolta o independență financiară dar și pentru a-și simplifica viața, dezvoltând în urma cursurilor, un automobil certificat RAR, pentru utilizarea de către persoane cu dizabilități.

„ Suntem oameni normali, independenți, dornici de viață, nu avem alte nevoi decât cele normale. Singurul lucru care ne incomodează puțin sunt bordurile înalte, dar învățăm să le urcăm sau solicităm ajutorul.”

Pentru Ghiorghi a urmat descoperirea și începerea unor activități sportive. Inițial înot pentru întreținere, dar pentru care a dezvoltat o pasiune, iar pe care apoi l-a perceput ca pe o provocare, având la momentul actual mai multe maratoane de 24 de ore de înot în bazin trecute în palmares. A continuat cu atletismul, alergând la 8 ediții de maraton (42km), într-un cărucior special și a continuat cu baschetul, acesta fiind și primul proiect dezvolat pentru integrarea și ajutarea comunitățile de utilizatori ai scaunului rulant. Au urmat plimbările cu atv-ul, lecțiile de kaiac, rafting, tabere de schi, salturi cu parașuta, scubadiving, tir cu arcul la care a și performat, obținând: multiple titluri naționale și europene: Locul I la Cupa Centrală Europeană Arad în 2016, Locul II la Cupa Europeană de Para tir cu arcul, Olbia, Italia în 2017, Locul II la Echipe la Cupa Europeană de Para tir cu arcul, Olbia, Italia în 2017, Locul II la Echipe la Cupa Europeană de Para tir cu arcul, Nove Mesto, Republica Cehă în 2018, Locul IX Individual la Cupa Europeană de Para tir cu arcul, Nove Mesto, Republica Cehă în 2018, iar lista lor poate continua.

În urma unei accidentări severe la schi, practicarea tirului cu arcul  a devenit imposibilă, medicii recomandându-i eliminarea activității sportive din viața sa….A urmat o nouă depresie, finalizată după mai bine de 6 luni grație tirului cu pistolul, noua alternativă la performanță a lui Ghiorghi.

Sentimentul de libertate, de putință, adrenalina, comfortul  de a excela într-un domeniu, și bucuria de a le împărtăși, nu au putut fi ținute departe de alți utilizatori de scaunului rulant, înființând  alături de soție și un prieten Asociația Totul pentru Tine, prin intermediul căreia organizează și coordonează mai multe programe și proiecte dedicate acestora. „ÎI învățăm pe ei cât și pe părinți să utilizeze corect fotoliul rulant, să își adapteze casa pentru a deveni independenți, să se îmbrace și să își facă toaleta singuri, îi incurajăm în practicarea activităților sportive și absolvirea școlii.”

​La momentul actual, Ghiorghi Filip este Consilier onorific al Ministrului Tineretului și Sportului, responsabil cu promovarea sportului pentru persoanele cu dizabilități, antrenor de para tir cu arcul și proaspăt sportiv de para tir cu pistolul, consilier al Federației Romane de Canotaj, responsabil cu dezvoltarea ramurii paralimpice pentru canotaj, coordonator de programe și proiecte pentru  Asociația Totul pentru Tine și Asociația Help Autism și coordonator activități de consultanță în producția, evaluarea și prescrierea fotoliilor rulante în baza contractelor de prestări servicii, activități pe care le îmbină cu viața de familie, alături de soție și copil.

La finalul celor 45 de minute de interacțiune verbală, studenții, sportivii pe care îi descriam la începutul materialului, ca fiind ambițioși, energici, lideri înnăscuți, au declarat că se simt provocați să-și regândească și redefinească standardele. 

Reflectând la lecția despe ambiție, alături Ghiorghi și Elena, cadrede didactice și studenții FEFS Constanța au fost provocați la o sesiune de tir cu arcul pe terenul de fotbal al facultății.

Bucuria, zâmbetele și energia invitaților ne-au demonstrat că că nu există limite și că nimic nu este imposibil în viață dacă vrei, dacă ai stăruință și dacă dai timpului timp.

Am avut șansa să întâlnim doi oameni minunați, doi învingători, care ne-au  oferit lecție de viață și care ne-au arătat din nou, cât de important este sportul în viața noastră.