Jonah Lomu, superstarul care a schimbat lumea rugby-ului

Asist. univ. dr. Sorin Trancă |

”L-am văzut prima oară și l-am cunoscut pe Lomu, la Turneul Internațional de Rugby în 7 de la  Dubai, dacă nu mă înșel în 1994. Am fost impresionat de statura, viteza și performanțele fizice ale acestuia. Putem spune, noi cei din lumea rugby-ului că Lomu a crescut semnificativ popularitatea acestui sport, după performanțele sale. După fiecare apariție a sa, la turneele de rugby în 7 și 15, oamenii din întreaga lume erau fascinați de rugby și mai ales de agilitatea și viteza lui Lomu, un sportiv de 1.96 și 120 kg….cine să-l oprească”…

A fost privit ca primul superstar al rugbyului mondial și unul dintre cei mai intimidanți jucători. A fost recunoscut ca unul dintre cei mai importanți jucători din toate timpurile.

Jonah Tali Lomu, (Lomu s-a născut în Pukekohe, Auckland, pe 12 mai 1975-d 2015), și-a petrecut o parte din copilărie în Tonga cu mătușa sa Longo și unchiul Mosese și ulterior a trăit în suburbia Auckland, Mangere. După debutul din 1994 a strâns 63 de selecții pentru echipa națională Noii Zeelande.

Starul s-a făcut cunoscut la echipa de rugby în 7 din Noua Zeelandă, Eric Rush, l-a descoperit la o miuță, când avea 14 ani și a fost atât de impresionat încât l-a invitat la un turneu de rugby în șapte din Singapore. Lomu și-a început cariera de rugby în compartimentul de înaintare, ca flancher(nr. 7), înainte de a trece pe postul care l-a consacrat, aripa stângă, în ceea ce el a descris drept „cea mai bună mișcare pe care ar fi putut-o face”. A reprezentat Noua Zeelandă în echipa națională sub 19 ani în 1993, precum și echipa sub 21 în anul următor. A intrat pentru prima dată în atenția internațională la turneul Hong Kong Sevens din 1994, ca parte a echipei Noii Zeelande.

La vârsta de 19 ani și 45 de zile, Lomu a devenit cel mai tânăr jucător All Black, când a debutat ca aripă, împotriva Franței, în 1994, doborând un record deținut de Edgar Wrigley încă din 1905. Meciul s-a disputat la Lancaster Park din Christchurch, iar All Blacks au pierdut cu 22–8. Al doilea meci a fost jucat la Eden Park din Auckland, Franța câștigând din nou, 23–20. În ciuda faptului că avea doar două selecții la All Black, Lomu a fost inclus în lotul pentru Cupa Mondială din Africa de Sud din 1995. Lomu a marcat șapte încercări în cinci meciuri, două în primul meci împotriva Irlandei la Johannesburg, o încercare în sferturile de finală împotriva Scoției la Loftus Versfeld și patru încercări în semifinala împotriva Angliei la Newlands. După meci, căpitanul englezilor, Will Carling, a declarat: „E un ciudat și cu cât se retrage mai repede cu atât mai bine”. În 2002,  eseul marcat de Lomu s-a clasat pe locul 19 în lista celor mai mari 100 de momente sportive.

Prin meciurile disputate, plusul de valoare adus, Lomu a schimbat rugby-ul pentru totdeauna și a avut o contribuție deosebită pentru trecerea acestui sport la profesionism.