miercuri, iulie 17, 2024
Studenți

De la sportiv, la salvator

Sebastian CIAMETA |

După cum spune și titlul articolului: ‘’De la sportiv, la salvator’’! Acesta sunt eu, Sebastian Ciameta, care înainte de a deveni voluntar în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Dobrogea, practicam minunatul sport, numit handbal.

                De la vârsta de 9 ani, părinții mei s-au gândit că ar fi bine să practic un sport, fiind benefic pentru sănătatea mea. Au ales să mă îndrume către handbal, în ciuda faptului că eram tăcut, retras și firav. Primul antrenament m-a entuziasmat și făcut curios să învăț. M-am antrenat și perfecționat cu fiecare lecție și meci jucat, planificându-mi și visându-mi zilnic viitorul, într-o echipă profesionistă, neștiind că dorința mea ce mare se va frânge la 16 ani, în urma unei accidentări. O formă medie spre severă de tendinită la mâna îndemânatică, a fost diagnosticul medical care m-a plasat pe banca de rezerve pentru o perioada, iar indiferența clubului sportiv la care eram legitimat m-a făcut să iau decizia de a renunța la a mai practica sport de performanță în România. Toate consultațiile medicale, tratamentele, cremele și mănușa cu atela, pentru susținerea încheieturii mâinii, fiind suportate de părinți.

               Într-o seară, la câteva luni de la accidentare, în timp ce urmăream un film, am auzit o bubuitură, pe care inițial am crezut-o efect audio al televizorului. Realizând că zgomotul nu provine de la TV și că începe să se audă un sunet ce seamănă cu plânsetul unui om, am ieșit din casă pentru a verifica. La 20 de metri distanță de locuința mea, se produsese un accident între două autoturisme, iar unul din bărbații implicați în coliziune suferise o leziune la mâna stângă.

 Datorită faptului că mă documentasem foarte mult în domeniul acordării primului ajutor pentru a știi ce să fac în astfel de situații, am intervenit imediat, dar am și memorat pașii efectuați, am contabilizat timpul scurs de la momentul în care am intervenit, astfel că atunci când au ajuns echipajele medicale, le-am putut relata pas cu pas cum am pansat brațul victimei, urmărind apoi cu atenție acțiunile pe care le desfășoară. Din acea zi, am știut că asta îmi doresc să fac, să salvez vieți!

                Inițial am fost voluntar la Crucea Roșie, până când am aflat de campania ,,Salvator din pasiune’’. Am depus dosarul la primărie și am fost anunțat când va trebui să particip la cursurile de instruire. La unul din cursuri, cel de prim ajutor de baza, îmi era frică de testul final, unde  trebuia să efectuez resuscitarea pe un manechin, procedeu la care trebuie să folosești  ambele mâini pentru a apăsa pe stern. Am improvizat, deoarece aveam încheietura mâinii  imobilizată în  atelă, astfel că mișcările au fost  limitate. Am absolvit cursurile și am devenit voluntar pe autospeciala de stingere.

Veneam dimineața la detașament și ajutam la curățarea și pregătirea autospecialelor, dar îi și chestionam pe pompieri pentru a afla cât mai multe informații. Între intervenții, eram în garaj, probând fiecare butelie, fiecare unealtă și învățând cum se folosesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *