Interviu cu Octavian Bellu

Asist.univ.dr. Alexandru ABRAMIUC |

A.A: Sunteți cel mai titrat antrenor din România, cu cel mai mare număr de medalii la Europene, Mondiale ṣi Jocurile Olimpice. Ce a însemnat gimnastica pentru dumneavoastră?

O.B: Gimnastica a reprezentat pentru mine totul. A fost o prioritate care mi -a absorbit tot timpul ṣi energia. Toate celelalte activități ṣi preocupări normale pentru viața unui om, au trecut  în plan secundar (familie, viața socială, hobbiuri, timp liber, concedii ṣi multe altele). Din aceste considerente cred că trebuie să fi foarte conștient ce preṭ trebuie să plătești dacă vrei să te implici total în sportul de performanță pentru a ajunge măcar odată în viață cel mai bun din lume. Nu mă consider un model, poate am exagerat, dar nu regret, pentru că  am avut satisfacții profesionale extraordinare. Nu poți să faci în viață mai multe lucruri foarte bine.  Trebuie să-ți asumi anumite riscuri ṣi poate tocmai acest curaj te poate deosebi de cei care sunt multumiți cu o viață normală.

A.A: Care este povestea primei medalii olimpice de aur din cariera dumneavoastră de antrenor?

O.B: Povestea primelor medalii olimpice este legată de rezultatele remarcabile obținute la Jocurile Olimpice de la Los Angeles în 1984. Antrenor la Lotul Olimpic al României din 1981 așteptam cu mare emoție primele medalii ale noastre, ale colectivului de antrenori care intrasem cu teamă în Templul Gimnasticii de la Deva, acolo unde Martha ṣi Bel Karoly au pregătit alături de Nadia o generație de sportive capabile să se lupte de la egal la egal la Campionatele Europene, Campionatele Mondiale ṣi Jocurile Olimpice cu marile puteri ale momentului ṣi să le învingă de multe ori. Am fost apăsat tot timpul de întrebarea logică: Oare noi suntem capabili să avem asemenea rezultate? Dupa Los Angeles a fost o adevarată descătușare ṣi am primit dovada că ṣi noi putem. Că am muncit bine ṣi avem argumente să mergem mai departe cu încredere ṣi curaj (Los Angeles-locul 1 echipe, 3 medalii de aur ṣi 1 medalie de argint Katy Szabo, 1 medalie Simona Păuca, 1 medalie Lavinia Aghache)

A.A: Cum a fost momentul despărțirii de sala de gimnastică, având în vedere cariera uriașă de antrenor pe care ați lăsat-o în spate?

O.B: A fost o despărțire foarte complicată. O conjuctură pe care ṣi acum o analizez, a dezechilibrat relațiile instituționale ṣi umane ṣi pentru prima dată am avut senzația că sistemul nu mai funcționează normal. Chiar dacă la Atena la Jocurile Olimpice din 2004 rezultatele au fost incredibile simṭeam că interesul pentru performanță scade la toate nivelurile ṣi consecințele vor fi imprevizibile. Am încercat să mă implic dar deja mă simṭeam din ce în ce mai singur într-un spațiu în care nu mai regăseam aproape nimic din principiile sănătoase care au asigurat succesul decenii la rând. Am cosiderat că este normal să-i las pe cei care declarau că vor ṣi ei să ajungă la aceleași rezultate dar pe alt drum. Nimeni nu este de neînlocuit !

 A.A: Dacă ar fi să o luați de la început, ați urma același drum?

 O.B: Dacă acel început ar fi plasat în timp tot în anii 80 cu siguranță ar exista aceleași emoții, aceleași necunoscute, aceleași speranṭe, aceleași provocări, aceeași muncă, drumul ar fi în mare parte identic. Nu pot face o analiză acum dupa atâția ani de experiență ṣi nu mai pot să mă plasez în postura antrenorului de club care venea la Lotul Olimpic cu respect ṣi teamă, dar ṣi cu vise care păreau irealizabile la prima vedere. Cu mintea de acum, atunci, cu siguranță nu mai făceam multe din greselile datorate lipsei de experiență ṣi entuziasmului.

A.A: Descrieți-ne în câteva cuvinte campioanele Cătălina Ponor și Daniela Sofronie, sportive pe care le-ați antrenat ṣi care mai târziu au fost absolvente ale FEFS Constanța.

O.B: Catalina Ponor- O gimnastă cu o sumă de calități excepționale. Un talent ieșit din comun cu abilități care au impus-o ca una dintre cele mai reprezentative gimnaste din lume. Cu o îndemânare de excepție a putut aborda elemente de mare dificultate în special la bârnă ṣi la sol. Calităṭile fizice ṣi acuratețea execuției elementelor artistice i-au asigurat succesul la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale ṣi Campionatele Europene. O gimnastă puternică, dar în același timp grațioasă ṣi comunicativă a reușit să atragă admirația publicului ṣi respectul arbitrilor. O gimnastă sigură ṣi cu un spirit de învingătoare extrem de puternic a dominat gimnastica mondială o perioadă lungă de timp fiind ṣi printre cele mai longevive gimnaste din România ṣi din lume. Un model, o inspirație, un fenomen. Pentru mine a fost un privilegiu să lucrez cu o asemenea sportivă unică.                             

     Daniela Sofronie- O sportivă foarte grațioasă ṣi aparent fragilă, dar cu o mare putere de muncă, cu o precizie ṣi o acuratețe în execuție remarcabile. O gimnastă pe care echipa se putea baza oricând. Cu execuții curate ṣi sigure a reușit să aducă note esențiale pentru succesul echipei, dar a avut ṣi performanṭe individuale excepționale. Tot timpul a fost un exemplu pentru felul în care aborda pregătirea. Serioasă ṣi introvertită dovedea o maturitate impresionantă ṣi rară pentru vârsta ei ṣi privea competiția ca pe o ocazie specială pentru a demonstra colegelor ṣi antrenorilor ca progresează permanent ṣi este pregătită să se lupte cu propriile limite. O sportivă cu care mi-a făcut mare plăcere să lucrez ṣi pe care am admirata-o pentru tenacitate ṣi dăruire.

A.A: Ce vă leagă de Constanța?

O.B:  Sute de cantonamente, concursuri, sportive minunate cu care am avut șansa să lucrez de-a lungul  timpului. Simona Amânar, Camelia Voinea, Daniela Maranduca, Daniela Sofronie, Catalina Ponor ṣi multe, multe altele. Amintirile din sala Flamanda, Sala Sporturilor ṣi Hotelul Sport, colegi ṣi prieteni cu care am împărțit ṣi bune ṣi rele mulṭi ani de zile ṣi țin să remarc prietenia cu totul specială cu Doamna Elena Frâncu, un om de sport, o personalitate remarcabilă, pe care o respect pentru tot ce a făcut pentru sportul constănțean ṣi românesc. Sunt mândru să fiu cetățean de Onoare al Constanței.

A.A: Ce sfat le dați viitorilor absolvenți ai FEFS Constanța care doresc să-ṣi înceapă cariera de antrenori de gimnastică?

O.B: Sfaturi sunt multe, dar puṭine se potrivesc personalității, abilităților, posibilităților, năzuințelor ṣi viziuni fiecărui pretendent la performanța ṣi glorie mai ales în ziua de azi. Sfatul meu este unul sigur. Daca ești sigur că vrei să pornești pe acest drum ṣi cunoști prețul pe care trebuie să-l plătești, dacă simți că îți dorești mai mult decât orice această muncă ṣi că ai vocația succesului, pornește  fără să privești înapoi. Dacă ai cel mai mic dubiu sau crezi că prețul este prea mare, caută altceva în care să te regăsești ṣi care să-ți aducă satisfacție.

A.A: Care este secretul reușitei dumneavoastră?

 O.B: Ca să ai succes nu trebuie să faci ce ṣti, trebuie să faci ce trebuie! Am învățat tot timpul ṣi mi-am format un stil personal de lucru în care rigoarea, seriozitatea, disciplina, echilibrul ṣi respectul reprezentau în primul rând cerințe pe care eu să le demonstrez la cel mai înalt nivel, înainte să le pretind colectivului tehnic ṣi gimnastelor aflate în pregătire. Perfecționismul, răbdarea ṣi rezistența la monotonie m-au ajutat mult . Încrederea  a reprezentat ṣi ea un factor esențial. Doar dacă aveam încredere unii în ceilalți putem spera la medalii. Destinul, vocația, șansa ṣi alți factori previzibili ṣi imprevizibili au contribuit la rezultatele mele ṣi ale colegilor mei de generație.

 A.A:  Ce calități trebuie să aibă un antrenor de succes?

O.B: Vocatie, educație, perseverenṭă, calm, răbdare, curaj, viziune, disciplină, rigoare, creativitate, inteligentă, seriozitate, realism, luciditate, rezistență fizică ṣi psihică, rezistență la stres ṣi monotonie, spirit de învingător, să fie capabil să se autoevalueze, să fie sinceri cu sine însăși ṣi cu ceilalți, să știe arta comunicării, să fie un excelent pedagog, să se perfecționeze permanent, să fie bine informat, să fie sociabil ṣi să poată comunica în mai multe limbi de circulație, să nu aibă complexe de nici un fel, să fie un om respectuos ṣi atent la detalii care nu par esențiale dar sunt (cum se îmbracă, cum se îngrijește) pentru că nu poți cere celorlalți să respecte niște reguli pe care tu le ignori. Sunt multe cerințe la prima vedere, dar cu multă muncă, pasiune ṣi dăruire totală pentru ceea ce vrei să faci ṣi respect pentru tine însuți ṣi pentru ceilalți totul este posibil. Performanța este posibilă atunci când doua persoane cu vocative (antrenorul ṣi sportivul) se întâlnesc, își stabilesc obiective comune ṣi au mediul necesar pentru a se putea pregăti la cel mai înalt nivel. În rest este nevoie de o stare de sănătate foarte bună, încredere ṣi multă muncă. Simplu!